Grafice/Graphics

În ansamblu, sub-genurile romanului memoriei au o distribuție variabilă de-a lungul anilor, cu perioade de creștere și scădere. Ani precum 1994, 2011, 2018 și 2019 înregistrează un număr ridicat de lucrări publicate. Anii 2011 și 2018-2019 sunt cei mai prolifici pentru genul romanului memoriei, cu o diversitate de sub-genuri reprezentate. Romanul transgenerațional și metaficțiunea istoriografică sunt cele mai influente sub-genuri, reflectând interesul crescând pentru teme de identitate și interpretare istorică. Romanul post-testimonial, deși inițial mai rar, devine tot mai popular în ultimii ani, ceea ce sugerează o trecere către abordări mai reflexive sau reinterpretative ale memoriei. 

Autorii născuți între 1950 și 1969 sunt cei mai activi și prolifici, explorând toate sub-genurile în profunzime. Romanul transgenerațional și metaficțiunea istoriografică sunt preferate de generațiile mai vechi (1930-1969). Romanul maturizării și post-testimonial sunt mai frecvente la generațiile mai tinere (1970-1989). Autori mai recenți (după 1989) tind să continue tradiția romanului transgenerațional, sugerând un interes pentru memorie ca temă centrală.

Se observă o tranziție de la dominanța romanului testimonial în anii 1990 la explorări mai reflexive (roman post-testimonial și al maturizării) după 2010. Metaficțiunea istoriografică și romanul transgenerațional rămân constante de-a lungul perioadelor, subliniind interesul pentru conexiunile istorice și familiale. După 2019, se observă o creștere a lucrărilor axate pe introspecție și memoria individuală, în contrast cu mărturiile directe sau abordările istorice. 

În general, autorii de gen masculin au avut o prezență mai mare în domeniul romanului memoriei, dar autorii de gen  feminin au câștigat teren începând cu anul 2010. Creșterea constantă a contribuțiilor autorilor de gen feminin sugerează o diversificare a perspectivelor și o deschidere mai mare a acestui gen literar către vocile feminine. În anii recenți (2019-2022), această diferență s-a redus semnificativ, indicând o tendință spre echilibru între genuri.

Autorii de gen masculin au o prezență mai mare în general, în special în metaficțiunea istoriografică și romanul testimonial, sub-genuri care presupun o abordare mai obiectivă și analitică. Autorii de gen feminin au o contribuție semnificativă și echilibrată în romanul al maturizării și romanul post-testimonial, sugerând o preferință pentru subiecte introspective și reflexive. În romanul transgenerațional, autorii de gen feminin domină, ceea ce reflectă poate o preocupare mai profundă pentru memoria familială și legăturile dintre generații. Deși există încă o dominanță a autorilor de gen masculin în unele sub-genuri, femeile au avut un impact major în romanul transgenerațional și o contribuție tot mai mare la alte sub-genuri.